16.05.2015, Bucuresti – Protest international Yes, We Care! – Hingherii la puscarie pentru crima si hotie!

In 2 ani de cand numai in Bucuresti se ucid cainii cu peste 200 euro/caine, romanii sunt la fel de saraci si pe alocuri de prosti.

Cainii tot sunt abandonati, nimeni nu a facut absolut nimic pentru a sanctiona abandonul si cruzimile fata de animale, in schimb baga mana pana la umar in sacul cu bani pe care ii scot in urma eutanasierilor a zeci de mii de caini pe hartie. Si zicem ca in mare parte sunt pe hartie, pentru ca niste caini care nu au fost niciodata promovati pentru adoptie, ba mai mult au fost “incinerati” pentru a se sterge urmele hotiilor, nu au cum sa existe. Dar, totodata recunoastem ca cei care totusi au fost capturati au sfarsit in chinuri groaznice. Stim cu totii ca se fraudeaza banul public cu aceste eutanasii, dar DNA-ul taraganeaza ancheta, nu de alta, dar poate nu si-au umplut suficient conturile cu bani.

Pentru toate acestea, iar am iesit in strada si nu oricum ci alaturi de prietenii nostri din 27 de orase din Europa. Am cerut stoparea uciderii cainilor, abrogarea legii criminale si pedepsirea primarilor care au fraudat banul public cu asa-zisele eutanasii.

Iata imaginile de la protestul international din data de 16.05.2015, din Bucuresti.

IMG_0135IMG_0149 IMG_0151 IMG_0154 IMG_0161 IMG_0173

IMG_0146 IMG_0142 IMG_0139 IMG_0138 IMG_0128 IMG_0126 IMG_0124 IMG_0121 IMG_0117 IMG_0114 IMG_0107 IMG_0101 IMG_0100 IMG_0099 IMG_0096

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Jos palaria, Voltaj!

Doresc sa felicit trupa Voltaj in primul rand ca s-a implicat intr-un proiect social, un proiect care intr-adevar salveaza copii si in al doilea rand ca il face cunoscut in intreaga lume prin Eurovision, lucru pe care NIMENI nu l-a facut pana acum.

Proiectul lor se adreseaza copiilor lasati in urma de parintii plecati la munca. De foarte multe ori, acesti parinti isi construiesc o alta viata acolo, isi intemeiaza o alta familie si in loc de iubire, copiii ramasi in urma primesc doar pachete. Ramasi cu ochii inlacrimati si cu doruri neimplinite, sfarsesc prin a se sinucide incaltati in adidasii de firma de milioane de lei trimisi de parintii lor. Este o realitate extrem de trista, dar cum spun de foarte multe ori este o realitate, chiar daca inchizi ochii sau intorci capul in directia opusa.

Va rog, dragi parinti, care aveti copii lasati in urma, sa va intoarceti si sa-i luati si pe ei cu voi. Orice le veti trimite prin curier, mangaierea voastra este nepretuita. Cand faceti copii, asumati-va tot ce are legatura cu ei.

Pentru detalii despre proiectul Voltaj accesati link-ul de mai jos:

http://delacapat.ro/

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Ma auto-excomunic din sanul otravit al BOR

Cat eram de suparata pentru toata nenorocirile care se intampla, azi radeam singura in masina de ceea ce auzeam in casti la radio.

Cand s-a dat legea macelului cainilor, pentru cateva luni am batut bisericile lasand acatiste, ba chiar am fost si la Boca, vorba unei prietene dragi, militanta pentru drepturile animalelor, sa pup morti. Credeam ca Dumnezeu va face o minune prin toate chipurile cioplite si cadavrele sarutate cu ardoare si va opri aceasta crima (tot nu m-ati lamurit ce se intampla cu penisurile moastelor. oare vreuna din bucatitile alea impartite in sapte zari la mii de biserici nu o fi si obiectul din dotare?).

Ei as, nici gand, prin urmare, dupa milioane de lei lasate in lumanari, pelerinaje, icoane si psalmi cititi in genunchi pe coji de nuci, crimele s-au intetit, psihopatii s-au inmultit si au devenit mai violenti ca niciodata, iar eu m-am lepadat de satana in sutana.

Am zis clar ca daca ar exista un Dumnezeu, i-ar trazni pe toti acesti nenorociti si i-ar amuti pe veci si pe ei si pe copiii lor. Neah. Tot noi am inceput sa ne numaram mortii. Iubitori de animale cu un suflet de aur au sfarsit cu inima sfasiata de durere si neputinta de a schimba ceva in bine.

Din aceasta cauza si inca mult mai multe, Dumnezeu a devenit dumnezeu si in cele din urma a incetat sa mai existe pentru mine.

Cu toate aceste sentimente revolutionare in suflet, va dati seama ca atunci cand am auzit ca niste enoriasi au fost excomunicati pentru simplul motiv ca l-au aparat pe al lor popa care a fost mutat disciplinar pentru ca a facut afaceri cu obiecte bisericesti si nu a vrut sa se opreasca, ma tavaleam pe jos de ras. Trebuie sa recunosc ca pana sa aflu de ce au fost excomunicati, am stat cu sufletul la gura, crezand ca au comis crime grave, ucigand un om sau un animal (lucru pentru care, biserica isi trimite popii totusi sa-i ierte de pacate pe criminali, ba chiar instiga la uciderea animalelor si tolereaza un obicei pagan si barbar de masacrare a animalelor in posturi si in prejma sarbatorilor crestine!). Dar de unde, oamenii au protestat fata de decizia arhiepiscopiei sau ce ma-sa oranduiri mai au si li s-a interzis accesul in biserica ridicata tot cu ajutorul lor sau dreptul la impartasanie. Nu se stie daca le-a dat si ceva canoane si matanii, dar cica trebuie sa-si ceara scuze ca au sifonat imaginea bisericii si vor fi reintrodusi in drepturi. Oamenii, insa, sunt decisi. Il cheama pe dumnezeu in instanta, adica pe “oamenii” lui mai exact.

Stiti ca va ziceam ca in afara de nereg…pardon necasatorite care isi fac dezlegari de casatorie sa nu mai fie nef… fericite, de bolnavi care se roaga pentru minuni (apropos nu exista, mancati sanatos si o sa va faceti bine, nu va mai imbuibati ca porcii si lasati animalele sa traiasca si o sa traiti si voi!) si de babele care isi plang mosii pe la icoane, oamenii secolului 21 nu mai cred in zei. Oamenii acestia cred ca cei de langa ei creeaza raiul sau iadul chiar aici pe pamant, nu mai cred in nicio forta care sa trazneasca oamenii rai si nici macar in puterea binelui de a invinge. Mai cred unii pe alocuri in karme, dar si asta are o explicatie stiintifica. In general oamenii violenti, agresivi, rai, tind sa fie imprudenti la volan, in toate actiunile pe care le intreprind, prin urmare, in acest mod, isi intalnesc asa zisa karma.

Deci, eu nu astept sa fiu excomunicata, ci ma auto-excomunic din sanul acestor dementi care ling scuipatul din lingurita cu vin, unii dupa ceilalti, care saruta icoanele pe care nenumarate buze si-au lasat saliva si lacrimile si care dau ultimii bani de paine pentru ca popii sa-si cumpere vile si bolizi.

Imi asum tot ce se intampla bun si rau si nu vad absolut nicio minune intr-o fapta buna, ci vad ceva perfect normal, cum nu vad nicio pedeapsa in ceea ce face rau “semenul” meu pentru ca eu sa sufar. Vad doar normalul si anormalul si atata tot. Pentru ca daca dumnezeu exista niciun caine nu murea, niciun copil nu suferea nici de abuzuri, nici de foame si totul era in perfecta armonie.

Nu vreau sa fiu nici impartasita, nici casatorita de vreun popa, iar cand voi muri sa nu prind picior de popa la incinerarea mea ca jur ca ma intorc de pe lumea cealalta si ii fut una de nu se vede. Amin.

P.S. 1. Niciun pedofil, violator, criminal de oameni sau de animale nu a fost excomunicat vreodata. Cel putin eu nu stiu.

P.S. 2. Bai enoriasilor nu v-a aruncat nicaieri biserica, in niciun caz nu v-a aruncat din rai in iad. Aici e iadul, deci nu v-au facut nimic popii aia. Daca voi credeti in ceva, ce nevoie aveti de popi sa va spuna cum sa credeti?

Posted in Uncategorized | Leave a comment

In Romania esti liber sa mori. Azi povestea unui caine, maine povestea ta. Pana cand?

Era vara anului 2012. De cateva luni imi cautam un loc doar al meu, unde sa fiu hranita si iubita. Imi placea in special cand doua manute mici de copil imi cuprindeau capul ca apoi sa-mi sopteasca la ureche toate secretele din scurta lui viata. Pentru ca eram ascultatoare, o mana mai mare, fina, de doamna imi aranja firele de par rebele si imi zambea fericita. Imi ziceau Blonda. Faceam furori in cartier printre masculii naravasi care sareau garduri de doi metri pentru a-mi spune “buna seara, iubito”. Eram un catel al strazii, al tuturor si al nimanui.

Cum ajunsesem in strada? Imi amintesc doar ca acum ma jucam cu gainile prin curte, tavalindu-ne prin iarba inalta si aspra ca apoi sa ma trezesc intr-o padure intunecoasa si rece. Aveam doar trei luni. Cand m-au urcat in masina mi-am auzit mama urland asa cum urla ea cand murea cate un vecin. Apoi stiu doar ca a inceput cautarea disperata de mancare, cand coastele imi intepau pielea si imi raneau mersul.

Privind in urma, imi dau sema ca era o viata frumoasa, stiam ca a doua zi ma voi trezi si ma voi bucura de o portie de mancare de la un om bun si, daca eram foarte cuminte, chiar si o mangaiere.

Latram putin, maraiam doar hotii si niciodata nu am ranit pe cineva. Toti copiii imi erau prieteni, ii duceam la scoala si ii aduceam, iar cateva pisici isi facusera culcusul in cusca mea. A, ti-am spus, puiule, ca am primit cadou de ziua mea o cusca? Mare, frumoasa, din lemn frumos mirositor, tocmai buna pentru pisici.

– Mami, dar ce sunt acelea pisici?

– Sunt la fel ca noi, dar mai mici si scot niste sunete ciudate. Nu am inteles niciodata ce zic.

– Mami, mai povesteste-mi.

Eram libera sa merg oriunde doream, dar de fiecare data cand lipseam cateva zile, se dadea alarma in cartier. Cand era foarte frig, priveam pe geamul unei case, unde toata familia se strangea in camera cea mai calduroasa si depana povesti despre cer senin si mult soare. Visam sa stau la picioarele lor si sa dorm.

– Mami, cerul senin arata asa ca aici cu patratele?

– Nu puiule, cerul senin este de un albastru pur, patratelele pe care el vezi sunt de la plasa de sarma care se intinde deasupra custii de otel.

– Aaa…

Un an de zile am trait in libertate si am fost fericita atat cat s-a putut. Uneori mana care ma hranea se transforma in piciorul care ma batea. Doar daca ieseam in cale unui om rau. In rest, zilele treceau toate la fel.

Pana intr-o zi, cand lumea a inceput sa ma urasca, fara motiv. Era octombrie 2013. Tu te nascusei de doua saptamani, cand am simtit o lovitura puternica in cap. M-am trezit cu tine in aceasta cusca de otel. Eram plina de sange si tot trupul ma durea.

– Cum mami, eu aici sunt de foarte de mic?

– Da puiule. Erai atat de mic si de plapand, singurul meu copilas nascut dintr-o mare iubire, sa stii.

– Mami, dar eu cati ani am?

– Ah puiule, ai de-abia o luna.

– Mami, eu o sa fiu vreodata liber?

– Da, puiule, o sa fii “liber” sa mori.

In acea zi, poarta custii de otel s-a deschis, iar un catel a urlat asa cum mama ei urla cand murea cate un vecin. In acea zi, un pui de catel a vazut cerul fara patratele pentru prima si ultima oara.

Pozele ei si ale puiului mai pot fi vazute uneori pe internet. Starnesc lacrimi si mila. Din ele doi ochi tristi privesc spre obiectiv si cer indurare. Macar pentru pui. Prea tarziu. Mult prea tarziu pentru ei…

 

Pentru ei este prea tarziu, dar in locul lor, alti caini a caror singura vina este ca s-au nascut intr-o tara corupta si sangeroasa, isi asteapta moartea. Pozele lor facute pe ascuns in adaposturi, varsa lacrimi de neputinta. Urletele lor de durere pot fi auzite dincolo de portile ecarisajului. O crima inutila pentru cei mai multi, dar extrem de banoasa pentru rudele sau cunostintele alesilor nostri. Se ucid oameni si caini in Romania. Mor pe capete copii in spitale, pensionari de foame si caini in ecarisaje din dorinta de imbogatire a celor care ne conduc. Acum e timpul sa actionam in strada!

Daca esti OM, te vei face remarcat prin prezenta la protestul international (deja anuntat in peste 20 de orase din intreaga lume) care va avea loc si la Bucuresti, in data de 16.05.2015, ora 12.00, Piata Victoriei. Vom marsalui pana la Cercul Militar, unde pana la ora 14.00 vom da glas suferintei celor care nu cuvanta si vom cere condamnarea primarilor care au fraudat banul public cu afacerea maidanezul. Mai multe detalii aici https://mapofhope.wordpress.com/ywc1501/.

Afis 16.05.2015

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Mor din ce in ce mai multi copii aflati in grija bunicilor

Pe 2 septembrie 2013, o bunica neglijenta isi lasa nesupravegheati doi copii minori. Unul, printr-un secret bine protejat a patruns intr-o curte imprejmuita, printr-o zona inaccesibila, loc in care a fost papat de caini inexistenti. Nu spunem noi, ci sublocotenentul ISU ajuns la fata locului.

De atunci, neglijenta fata de copii avea sa devina ceva obisnuit. Numai in aceasta luna 3 copii au pierit in apele raurilor pe cand se aflau in grija bunicilor lor.

Nu se stie, daca a devenit o practica obisnuita sa scapi de copii lasandu-i in grija celor care nu pot avea grija de ei, in speranta ca ii va papa un caine, iar parintii se vor alege cu milioane de euro de la o justitie corupta sau daca, in inconstienta lor, incurajati de faptul ca o bunica neglijenta nu a patit nimic cand copilul aflat in grija ei a murit din vina ei, se gandesc ca daca scapa, scapa copilul, daca nu, asta e.

Stiu un caz interesant in care o mamica dementa si-a acuzat soacra ca nu vrea sa aiba grija de copilul ei, iar ea este fortata sa dea multi bani pe dadaca. Aceasta bunica, responsabila, i-a spus clar ca nu poate avea grija de copil pentru ca este bolnava. Si nu oricum, ci de depresie, de-abia merge prin casa, dar sa alerge dupa un copil mic plin de energie. Dar mamica, care este si anti-caini, bineinteles, nu a dat doi bani. Important pentru ea era sa iasa in oras si cineva sa aiba grija de copil. A iesit un scandal monstru, moment in care sotul i-a zis nevestei ca e proasta. Nu in fata, evident. Ati vazut voi psihopati inteligenti?

Un lucru este cert. In lipsa cainilor, raurile ajuta la comiterea crimei perfecte. Oare o sa apara un grup extremist pentru eutanasierea raurilor? Vor aparea hingheri de rauri? Cat va costa capturarea si uciderea unui rau? Dupa cate zile de la nerevendicare va fi eutanasiat raul, daca nu este revendicat?

Pana una alta, neglijenta fata de copii a devenit emblema Romaniei. Va place domnilor din presa, biserica, grupari extremiste etc. ce ati realizat? Ati cerut moarte, aveti moarte!

Posted in Uncategorized | 5 Comments

Inititiativa pentru promovarea mortii. Sinucidere asistata made in Romania

Nu va impacientati. A mai murit un copil intr-un spital din Romania. A murit cu zile in bratele mamei sale. Nu e primul si in mod sigur nu va fi ultimul. De ce? Pentru ca hingherii de medici ucigasi nu s-au inventat. Pentru ca “cetatenia responsabila” incepe si se termina cu afacerea maidanezul. Pentru ca televiziunile fac rating doar din moarte. Din viata, niciodata.

Nu vezi niciun Brad sa planga la mormantul unui copil ucis in spitalele romanesti (sau poate, acum ca e un caz mediatizat, cine stie…). Nu vezi nicio “responsabila” obeza sa faca tam-tam sa se introduca pedeapsa cu moartea pentru cei care ucid (nu e moral sa executi un ucigas cu 2 picioare zice-se, ca are “suflet”). Nu, ca doar ei sunt oameni, au drepturi si e omeneste sa gresesti. Ce conteaza ca greseala ta l-a costat viata pe un om?

Am vrut sa dau la medicina, ma pregateam pentru medicina, am facut un fel de practica in timpul liceului intr-un spital din Romania (adica doar am privit si invatat), alaturi de cel mai bun medic specializat intr-o anumita afectiune. Un medic care mi-a zis, da, mergi la medicina, esti buna pentru asta. L-am intrebat daca i-au murit pacienti. Da, mai mor. Nu poti sa-i salvezi pe toti. Desi faci tot posibilul. El era unul dintre cei care si-ar fi dat viata sa-si salveze pacientii. Asistasem la operatii si nu lesinasem. Eram sigura ca nu as fi intors niciodata spatele unui om in suferinta si nici nu m-as fi plans de munca istovitoare. Cu toate acestea, in acel moment in care am aflat ca imi poate muri un pacient, am facut o schimbare totala. Am renuntat la medicina. Desi de mica numai asta visasem. Am pus halatul de viitor medic in cui si nu am regretat niciodata alegerea facuta. Nu as fi putut trai cu mortii pe constiinta, chiar daca faceam totul pentru a-i salva. La urma urmei nu te faci medic sa dai totul pentru a-ti salva pacientii? Te faci medic pentru spaga? Te faci medic sa te plangi ca stai 24 de ore intr-un spital si ca esti prost salarizat? Pai nu stii asta cand dai la medicina?

Am fost la un pas de a muri dupa ce medicul meu de familie m-a medicat gresit. Moment in care am pornit lupta anti-boala cu homeopate. Moment in care am invins.

Dar nu toate pot fi tratate naturist si in niciun caz nu pot fi tratate cu indiferenta. Si acum intreb, unde sunt hingherii de medici criminali? De ce acesti medici pot musca si din bugetul unui spital si din viata unui pacient si sunt lasati sa traiasca in continuare, de cele mai multe ori dupa 2 ani de puscarie, fiind lasati in libertate?

De ce de-alde ucigasii de caini dorm linistiti in paturile lor, in timp ce niciun copil nu moare ucis de cainii abandonati (nici macar Ionut nu a murit ucis de cainii maidanezi, sa nu uitam!), dar mii de oameni mor in spitalele romanesti? De ce dam milioane de euro anual pentru uciderea unor caini nevinovati, in timp ce medicii criminali si nu numai sunt tratati cu blandete pentru ca sunt “oameni”?

Intr-o tara in care se infiinteaza grupuri extremiste pentru promovarea mortii (si mai grav, se sustin si promoveaza!), dreptul la viata il au doar criminalii. De ce va plangeti, asadar, ca sunteti “sinucisi” si nu se dau decat amenzi si sanctiuni penibile?

Romania are ceea ce merita. Sadesti moarte, culegi moarte! Numai ca, asa cum numai in Romania se poate, doar cei nevinovati mor!

Posted in Uncategorized | 9 Comments

In timp ce ortodocsii instiga in biserica la crima, musulmanii protejeaza viata!

M-am lepadat de ortodoxism ca de satana in clipa in care securisto-patriarhul BOR a instigat la uciderea cainilor abandonati sustinand minciuna Ionut si implicit neglijenta fata de copii. M-am declarat ateu la recensamant si am renuntat la tot ce inseamna icoane, biserici etc. M-a cuprins o sila profunda fata de toate religiile. Nu mi-am gasit locul in niciuna. Pana la un punct. Papa Francisc a sustinut public ca animalele au suflet si ajung in rai, iar, mai nou, musulmanii recunosc dreptul animalelor la viata si lupta pentru a le proteja.

Lasand la o parte extremistii, care se regasesc in toate religiile care ucid oameni si animale, catolicii si musulmanii se ridica mult deasupra ortodocsilor, care incep sa se scufunde in iad. La modul figurat vorbind, desigur. Adventistii se apropie mai mult de cuvantul bibliei, daca e sa vorbim despre cartea de istorie mult invocata. Exista religii care incep sa recunoasca dreptul animalelor la viata. Se numeste evolutie. In timp ce BOR se scufunda intr-un retard emotional sustinand pana si razboaiele (revin cu dovezi in acest sens cat de curand), toate celelalte religii incep sa se ridice. Nu este de mirare ca foarte multi oameni trec la alte religii, nemairegasindu-se in mizeria din ortodoxism.

http://totb.ro/prima-fatwa-emisa-impotriva-traficului-cu-viata-salbatica/

In curand, adevaratele religii, dar numai cele adevarate, nu numai ca vor opri macelul animalelor, dar il vor si condamna. Pana atunci, insa, diavolii in sutana vor mai produce, inca, multe victime. De ambele parti.

Posted in Uncategorized | Leave a comment