Ce simte un caine cand isi asteapta moartea?

14 mai 2010 – Flashmob impotriva eutanasierii cainilor

Ora 18.10 – sosesc in fata TNB-ului si imi leg esarfa rosie la gat. Imi pun toata speranta in aceasta manifestare. Printre iubitorii de necuvantatoare se simte o energie aparte. O energie pozitiva, care te face sa te simti fericit. Toata dragostea neconditionata pe care un iubitor de necuvantatoare o simte, iti patrunde in suflet si simti ca ii iubesti pe toti, ca ai face orice pentru a salva aceste suflete nevinovate. Ii imbratisez cu privirea, le multumesc in gand tuturor ca sunt aici si ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat sentimente normale. Ii multumesc mamei ca ma sustine si este alaturi de mine. Intr-o fractiune de secunda ma gandesc la toti cei care nu-mi sunt alaturi acum, dar nu le port pica. Nu pot. Un om care iubeste animalele, iubeste si oamenii.

Pasesc apoi pe iarba pentru a ma intinde. In momentul in care am culcat capul pe iarba, nu mai eram om. Eram un catel. Pentru cateva minute am simtit ca un catel. Am fost batuta si apoi lovita cu un cutit in gat. Oasele mele fragile au parait sub loviturile de picioare ale oamenilor rai. Toti participantii la flashmob au devenit puii mei. Au fost otraviti, electrocutati sau striviti de ciment. Ii vad pe cei care au facut acest lucru, rad si isi sterg mainile de sange. Nu i-as musca. I-as invata sa ma iubeasca. Ahhhh, cata durere… Din gat mi se prelinge un fir de sange rosu si fierbinte. Tocmai am fost “eutanasiata”. Instinctul matern ma indeamna sa ma ridic si sa-mi salvez puii, dar nu mai am putere. Imi privesc labutele din fata si observ ca mi-au fost taiate, iar coada imi atarna ca un ciot. Ma doare cumplit tot trupul, tremur si imi este frica, dar puii mei sufera si au nevoie de mine. Inca ii mai aud cum scancesc ca niste copii, iar unii se tarasc sa vina spre mine. Nu au mai ajuns. Imaginea s-a intunecat si pentru o secunda l-am vazut pe Dumnezeu. Era suparat pe toti cei care au permis acest masacru. Plangea si EL. M-a luat in brate si apoi s-a lasat linistea.

Am auzit fluierul si ii vad pe ceilalti cum se ridica in picioare. Ma ridic si eu. Ah, sunt om si sunt in viata. Acolo pe acea peluza din fata Teatrului National, am simtit ceea ce simte un caine cand moare, ceea ce simte o catelusa care isi priveste puii ucisi cu cruzime sau eutanasiati cum isi doresc autoritatile. Il cert pe Dumnezeu ca biserica a devenit un loc de promenada pentru ucigasi, iar preotii prin lipsa de implicare, permit tacit aceasta crima. O incurajeaza. Mai suntem oare crestini? Mai suntem ortodoxi? Mai avem suflet?

Complesita de durere, ma indrept spre casa. Stiu ca urmeaza o lupta grea intre bine si rau. Sa ne ajute Cel de sus sa invingem, pentru ca armele noastre in aceasta lupta sunt iubirea neconditionata pentru fiinte lipsite de aparare si credinta in Dumnezeu.

About xnici

Om normal la minte si la suflet
This entry was posted in Ganduri, Pentru cuvantatori si necuvantatori. Bookmark the permalink.

12 Responses to Ce simte un caine cand isi asteapta moartea?

  1. Popa Maria says:

    Incredibil de adevarat! Fiecare cuvant!

  2. xnici says:

    A ajuns o rusine sa simti, sa ai sentimente, sa fii normal. Este scandalos si revoltator sa poti sa empatizezi cu orice fiinta.

    Ne credem superiori peste toti si peste toate. Dar daca cineva superior noua ar decide ca suntem prea multi si ar da liber la eutanasierea oamenilor, ai mai spune asa ceva? Pentru cei care mai au putina cultura, mai stiu ceva istorie, isi amintesc poate ca au citit despre exista unui om, daca il putem numi om, care a decis ca unii sunt prea multi si a inceput sa-i stranga in lagare si sa-i ucida. O forma de eutanasiere practicata inca in adaposturile din Romania. La acele vremuri, uciderea era lenta, prin infomentare, bataie, maltratare. Acelasi lucru se intampla in adaposturile de caini din Romania.
    Nu poti sa te pui in locul unui caine, dar ca om ai putea suporta maltratarea la care sunt supusi cainii?

    Unui pui de caine i s-au taiat labutele din fata. Crezi ca nu a suferit, crezi ca nu l-a durut? Daca copilului tai i s-ar fi taiat mainile, ce ai fi facut? L-ai fi cautat pe cei care a facut asta si l-ai fi ucis. Cainele a iertat si dovedeste inca o data ca ne este superior. A iertat si iubeste oamenii, chiar daca i-au facut un mare rau.

    Lipsa de empatie fata de sentimentele unei fiinte inseamna ca poti sa ucizi cu usurinta un caine si la fel de usor un om. E simplu si psihologii o stiu. Dar nu o spun. Oricum ai google. Da o cautare, citeste si o sa vezi ce va ajunge un copil care maltrateaza sau ucide cu sadism un caine/o pisica.

  3. Elena says:

    Impresionant, mi-au dat lacrimile. Cate iubire in aceste animale si cat de putina apreciere din partea oamenilor care pe masura ce trece timpul parca devin tot mai salbatici , mai nepastori!

  4. Alessandra says:

    Eu am sa postez aici o poezie a lui Adrian Paunescu,care mi-a placut foarte mult….Mi-au dat lacrimile cand am citit-o…

    ” Căţel emigrant” de Adrian Paunescu

    Pe şosea, l-am văzut, hăituit de maşini,
    A fugit spre-a uita sărăcia din sat,
    Pe-un asfalt unde-ai lui sunt aşa de puţini
    Şi-i vacarm, de te poţi sătura de urlat.

    Cei bogaţi s-au oprit să mănânce-n păduri
    Şi mâncau elegant cu tacâmul frumos,
    L-au văzut şi pe el, i-au privit ochii puri
    Şi i-au dat generos nişte pâine şi-un os.

    Într-o zi, când trecea dintr-un loc în alt loc,
    L-a lovit cineva ce grăbea către scop,
    Carnea lui de bărbat a simţit că ia foc
    Şi s-a tras din şosea plin de sânge şi şchiop.

    Tot ce-avea a pierdut, nu mai simte nimic,
    Ar muşca disperat porţiuni de şosea,
    Dac-ar şti unde e satul lui trist şi mic
    Ar pleca spre-un cioban ce-l minţea şi-l bătea.

    Trepied aberant, de căţel emigrant,
    Şi lătrat pervertit la şosele cu fum
    Ar pleca înapoi, s-ar topi în neant
    Şi-ar mai vrea doar atât, pacea-ntâiului drum.

    Pe şosea sunt, acum, câini mai ageri şi noi,
    Mai mâncând ce găsesc, fără apă un strop,
    Numai el, neaflând nici un drum înapoi,
    A ajuns trei perechi de mănuşi într-un shop.

    Dacă, totuşi, va fi vreun lătrat pe pământ
    Pentru câini viaţa-n veci va fi aspră şi grea,
    Câine şchiop eu te plâng că spinarea ţi-au frânt
    Dar de ce ai fugit să cerşeşti pe şosea.

  5. xnici says:

    Va multumesc din suflet pentru contributia pe care o aduceti pentru a face lumea mai buna pentru necunvatoatare si cel mai important pentru copiii nostri, care nu merita sa creasca cu trauma uciderii cu salbaticie a cainilor si a altor animale care sunt la fel de neajutorate.

  6. almira says:

    multumesc pentru eseu, am citit o cu placere, ca mai sunt oamenii, care, se straduiesc sa iubeasca neconditionat, chiar daca, asta inseamna sa invatam de la un caine, ce si inseamna sa iubesti neconditionat ,
    si cu tristete, ca noi, oamenii, am ajuns in starea jalnica, ca, un caine ne da lecti de iubire si nu in cazuri izolate din pacate,

    subscriu si la opinia la xnici

  7. eu says:

    ma faceti sa rad!!! si cainilor le e mila cand omoara iepuri? gaini? mistreti? ma refer la javrele de la tara si la cainii de vanatoare!!sunt niste animale cu sange rece

    • xnici says:

      Cand compari rautatea oamenilor cu instinctul animalelor, pui in dezavantaj omul. Mai exact faci dovada inferioritatii omului care, culmea, se crede superior tuturor fiintelor. Daca mai era nevoie de o dovada cu privire la modul in care gandeste marea majoritate care se ridica singura pe un piedestal si nu mai vede nimic in jur, am primit una. Atentie, insa, piedestalul in timp se macina. Nici nu stii cand ajungi jos si acolo te va astepta o minune, in ciuda faptului ca vei crede ca te asteapta un caine sa te sfasie.
      Sper ca Dumnezeu sa-ti deschida inima si sa-ti umple sufletul cu iubire. Ai mare nevoie!

  8. Cara says:

    Multumesc Domnului ca exista si oameni ca voi!

  9. mircea rodica monica says:

    Dragi oameni, ma adresez oamenilor in realul sens al cuvantului. Va rog, va sconjur in numele Domnului nu-i lasati sa moara de aceste maini murdare.

    STOP VIOLENTELOR DIN TARA BLESTEMULUI, NUMITA ROMANIA

  10. andrei says:

    Domana e draguta, dar am inteles ca ar fi de acord cu raxele la hingheri, ceea ce e de neacceptat pentru niste cetateni europeni normali la cap. Mai bine s-ar axa pe construirea de adaposturi si pe programe viabile si nu pe munca in zadar.

  11. andrei says:

    corectie: e vorbe de taxele la hingheri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s