„E o întrebare care uneori ma pune in incurcatura: eu sunt nebun sau ceilalti?” – Albert Einstein

Cand am plecat de la serviciu m-am abatut putin din drumul spre casa pentru a rataci prin centrul orasului. Am luat-o usor la pas gandindu-ma a nu stiu cata oara la rautatea oamenilor. Am inceput sa citesc carti pentru a putea sa inteleg de ce le este oamenilor mai usor sa fie rai, decat buni si ce-i determina sa ucida cu vorba, cu fapta, direct sau indirect o fiinta. Prin fata ochilor s-au ivit miile de necuvantatoare ucise, maltratate, ignorate, lasate sa se chinuie, abandonate, vanate. La un stop a aparut langa mine un catel de talie mare. M-am uitat la el si el a ridicat ochii parca citindu-mi gandurile. Nu am stiut niciodata ce-i determina pe catei sa se apropie de unii oameni sa primeasca o mangaiere, iar de altii fug chiar fara sa le faca nimic, in aparenta. Am vazut doi ochi de un maro intens, doi ochi blanzi si senini. A vrut sa traverseze, fara sa observe ca masinile se pornisera la drum, pentru ca l-am abatut din drum cu o mangaiere. Atunci mi-am dat seama ca aceste suflete sunt precum fantomele. Iar noi, cei care ii vedem, cei care le simtim sufletul si iubirea suntem paria societatii, cam asa cum sunt si mediumii care vad fantomele celor morti. Am vazut cu ochii mintii aceasta mica fantoma aruncata din casa de puiut, crescut pe unde a apucat, azi cu un colt de paine, maine cu un os uscat, poimaine nestiind ce ii va oferi viata. Uneori era mangaiat, alteori batut, uneori avea adapost, alteori frigul ii ingheta trupul firav. Cand a fost ranit, s-a simtit si mai mult ca o fantoma, s-a simtit singur si abandonat.

Meditand la toate acestea si mergand pas la pas cu acel catel care in cele din urma a traversat regulamentar, mi-au dat lacrimile. Nu puteam sa ma abtin. Mi-am luat la revedere de la catelul frumos cu blana moale si privirea calda (avea un alt drum, o alta trecere de pietoni, poate o alta mangaiere). In cale mi-a iesit o biserica catolica. De obicei cand eram in starea asta lacrimogena cautam alinare si raspunsuri in biserica ortodoxa (dar m-a suparat prea mult cu nepasarea si rautatea reprezentantilor ei), desi de cele mai multe ori port o conversatie direct cu cine e acolo sus dispus sa ma asculte, pentru ca nu mai cred de mult in institutionalizarea credintei. Am pasit incet in biserica, m-am asezat pe bancuta si nu m-am mai putut abtine. Am plans, m-am rugat sa-i faca Iisus pe oameni mai buni si iubitori, sa iubeasca toate fiintele si iar am plans. In cele din urma, eliberata si cu speranta ca cineva acolo sus m-a auzit si va trece la fapte sa ne ajute sa-i ajutam pe necuvantatori, am mers sa cumpar o lumanare. O doamna draguta (in nicio biserica ortodoxa nu mi s-a vorbit asa frumos si cu dragoste ca aici) m-a invatat cum se aprind lumanarile si mi-a atras atentia ca este marti si ca ar fi bine sa aprind o lumanare si la Sf. Anton – la care era afisata o rugaciune care te indemna sa-ti pui o dorinta. Doamne, doar atat iti cer sa sadesti chiar acum in sufletul oamenilor iubirea fata de toate fiintele cuvantatoare sau necuvantatoare, sa-i faci pe oameni buni si simtitori caci aici, pe acest pamant nu mai este loc pentru ura, rautate, nepasare, ignoranta, suferinta.

Cu cat lupta cu raul se inteteste si oamenii devin mai buni si mai constienti ca animalele au suflet, cu atat raul incearca sa-si infiga coltii mai abitir in sufletul nostru. Am descoperit acest citat in care vreau sa cred pentru a-mi pastra speranta: „Aminteste-ti ca in toata istoria au fost tirani si criminali si pentru o vreme au părut invincibili, dar la sfarsit toti au căzut. Intotdeauna” – Mahatma Gandhi.

 

About xnici

Om normal la minte si la suflet
This entry was posted in Ganduri. Bookmark the permalink.

4 Responses to „E o întrebare care uneori ma pune in incurcatura: eu sunt nebun sau ceilalti?” – Albert Einstein

  1. adriana says:

    Sunteti o generatie uimitoare,de la care avem de invatat,de luat un exemplu,dar cat mai repede,cat mai multi.

  2. mihaella says:

    foarte frumoasa lectura.si educativa!

  3. adriana popescu says:

    Ma bucur sa vad ca mai sunt si oameni cu suflet !

  4. Olimpia says:

    Parca as fi scris eu.Cuvintele nu pot descrie.Am simtit la fel.
    Iti sunt datoare cu multumiri.Si cateii din Laila iti multumesc.In primavara te asteptam la ferma cateilor,sa construim un camin pentru ei.

    http://les-chiens-de-laila.e-monsite.com/

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s