De ce as vrea sa fiu mic (la suflet), cand pot alege sa fiu mare?

De cand am devenit constienta de tot ce se intampla in jurul meu, am simtit ca nu apartin acestei planete. Apartin ei cu trupul, dar sufletul este departe. Nu am inteles niciodata goana nebuna dupa bani, dupa partea materiala a vietii. Mereu m-am bucurat cand un catel venea la mine si isi atingea nasul de mana mea, mereu m-am bucurat de zambetul unui copil cu sufletul inca necorupt de hrapareala parintilor lui, mereu m-am bucurat de nori, de flori, de textura trunchiului unui copac pe care il imbratisez si acum cand merg la serviciu, doar cu o mana, sa nu bata la ochi, la acel ochi pervertit de necunoastere si de intoleranta. Privirea fiintelor nevinovate, care nu-si vor vinde niciodata sufletul, te ajuta sa te detoxifici spiritual, iar cand imbratisezi un copac, poti sa-i simti viata cum curge prin trunchiul sau si cum te poarta prin ramurile care se ridica spre cer, pana la gandurile lui Dumnezeu.

Pentru un fariseu care se considera deasupra tuturor, spunand ca Dumnezeu i-a dat drept de viata si de moarte asupra tuturor fiintelor, este imposibil sa inteleaga asa ceva. Pentru unul care spune ca isi iubeste copilul, dar petrece 24 de ore la munca, pentru ca trebuie sa-i ofere tot ce el nu a avut, este imposibil sa accepte asa ceva. Nu poti sa oferi ceea ce nu ai avut niciodata. Incapabil sa ofere doar o imbratisare ca semn a unei afectiuni profunde si sincere, cauta un substitut usor de oferit, desi mai greu de obtinut – banul. Il ofera cu darnicie copilului, ii cumpara viata oricarei fiinte, ii daruieste moartea oricarei fiinte, cand de fapt copilul cere doar o imbratisare sau o mangaiere. Copilul creste si asociaza iubirea cu banii. A vrut o imbratisare, a primit bani, pesemne ca acesta este modul in care se manifesta iubirea. Prin urmare, va cere la infinit ceva ce ii va oferi satisfactie materiala, dar niciodata sufleteasca. In cautarea iubirii, va rataci printr-un labirint de umbre si nefericire pura. Nici nu stie ce cauta pentru ca a primit numai iluzii. Cum ar putea intelege acest copil, devenit azi adult, ca privirea unui catel, privirea plina de iubire sincera poate insemna mai mult decat cea mai scumpa geanta sau cea mai exotica vacanta?  Cum sa inteleaga acest om ceea ce nu a avut niciodata si ceea ce nu va fi niciodata capabil sa ofere? Iubirea neconditionata.

Iata-ma captiva intr-o lume primitiva din toate punctele de vedere. O lume pe care nu sunt capabila sa o inteleg si la care refuz sa ma adaptez. Sa te adaptezi, inseamna sa te cobori atat de jos, incat sa te faci frate cu dracul. Si chiar nu merita sa-ti vinzi sufletul pentru nimic, cand fericirea te asteapta gratis pretutindeni.

Am vazut oameni citind tot felul de carti care le dau senzatia ca sunt deasupra tuturor. Trebuie sa le reamintesc ca nu ei le-au scris, asa incat cel putin deasupra autorului nu sunt. Apoi, se arunca in trecut, citind istorii care nu le folosesc la nimic. Se trag din barbari si nu actioneaza pentru a schimba treaba asta. Se complac sa obtina totul ca pe vremuri, cu bata in cap. La intalniri, reuniuni etc, incep sa-si deplanga trecutul barbaric, razboinic, violent pentru a-si scuza prezentul si pentru a oferi o motivatie pentru crimele planificate in viitor. E drept, trecutul nu poate fi schimbat, dar viitorul da. Numai sa indraznesti sa spui asa ceva si incep sa-ti tina predici din care sa te faca sa intelegi ca tu esti mult prea mic si nu vei reusi sa schimbi nimic in bine. Un om mic nu-ti va permite niciodata sa fii mai mare decat el. Cum iti vei intinde aripile, iti va smulge penele, cum vei ridica o mana, te va trage in jos de picioare. Un om mic va incerca sa te tina captiv in trecut. Cand se uita in oglinda, omul mic vede trecutul, vede grota, vede bata si are impresia ca daca el nu a evoluat, nimeni nu a facut-o. Daca ar privi cu atentie in jurul lui, in afara cercului de prieteni din epoca de piatra, ar observa cat de departe este de nivelul de inteligenta si civilizatie al celor pe care ii desconsidera.

Cum sa-i faci pe acesti oameni sa simta ceea ce simti tu pentru un suflet nevinovat? As vrea sa-i blestem sa simta iubirea pe care un catel o simte pentru stapanul lui sau uneori chiar si pentru un necunoscut. As vrea sa vad cine-mi va spune ca nu am dreptul sa blestem si ca ar trebui sa-mi cer iertare.

Te-ai privit azi in oglinda? Iti sta bine cu bata in mana, mereu nefericit, mereu pradator? Nu este adevarat ca nu poti sa alegi decat intre a fi prada sau pradator. Poti sa alegi sa fii pur si simplu fericit. Doar daca uiti trecutul si nu te gandesti la viitor, poti sa fii aici si acum.

Oricate carti ai citi, oricate cluburi ai frecventa, oricati bani ai avea, acel moment de bucurie pura nu va fi niciodata al tau. Vei fi prea ocupat pentru a-l surprinde. Vei fi la vanatoare de oameni, de animale, de viata. Cand ucizi nu esti niciodata rasplatit cu viata.

Vad, aud si simt, chiar daca de cele mai multe ori prefer sa tac. De unde vad eu lucrurile, adevarurile tale arata ca niste mari minciuni impachetate frumos pentru a pacali naivii. Gandeste-te de cate ori ai crezut ca ma pacalesti pe mine si de cate ori mi-am dat seama ca te pacalesti singur.

Nu uita ca tu ai creierul spalat, nu eu.

About xnici

Om normal la minte si la suflet
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

One Response to De ce as vrea sa fiu mic (la suflet), cand pot alege sa fiu mare?

  1. violeta ion says:

    Un text excelent, bravo!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s