Stiai ca poti salva o viata cu doar 2 euro?

About xnici

Om normal la minte si la suflet
Image | This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

One Response to Stiai ca poti salva o viata cu doar 2 euro?

  1. AP says:

    Astazi Oprescu a anuntat marea surpriza: Un mega-adapost pentru cainii din Bucuresti.

    Eu nu il mai votez pe Oprescu!

    Trăim într-o lume nevrotică. Societatea contemporană îl privează pe individ de siguranța personală, de valori, îl alienează conducându-l spre un eșec din perspectivă umană. Dar până și nevroza noastră este valorificată, manipulată. ”Un copil a fost sfâșiat de câini”, ne anunță un post de televiziune. Și atunci, răspunsul nevrotic al unei părți mari a societății va fi: ”Să dispară TOȚI câinii! Cetatea este a cetățeanului, nu a câinilor!”. Oare de ce niciodată nu a fost difuzată știrea: ”O femeie a decedat văzând cum câinele pe care îl îngrijea de ani buni a fost capturat de hingheri”?! Acest lucru, din păcate, s-a întâmplat și el…
    Politicienii își asigură un bun capital electoral promițând soluții mai mult sau mai puțin fățișe de exterminare a nefericitelor patrupede. Cei care nădăjduiesc să obțină voturile ambelor tabere anunță soluții ”umane” de rezolvare a problemei maidanezului: mega-adăposturile. Dar ce poate fi uman într-o societate în care mimarea cinismului este practicată cu succes în lipsa unui răspuns credibil? După ce actualul primar, cu o figură radioasă și un zâmbet satisfăcut, anunță ca pe un mare succes înființarea Dog Town (proiect ținul secret ca semn de sănătate mintală, ține să precizeze domnul Oprescu), un mega-adăpost la standarde europene unde toți câinii capitalei vor fi strânși (spre liniștirea celor care se tem de ei) și tratați regește (spre liniștirea celor care le simt lipsa), trebuie să ne lămurească cu ce bani va întreține acest adăpost cu miile de suflete ce vor fi exilate acolo. Și, ca și cum auzul cuvântului ”bani” ar fi declanșat o alchimie stranie în conștiința amabilului doctor Jekyll (care tocmai ne reamintise că este medic și respectă viața), aparența de umanitate din discursul domniei sale este anulată de maleficul Mr. Hyde care ne mărturisește cu dezinvoltură că un câine în captivitate nu trăiește decât o mică fracțiune din viața pe care ar fi avut-o în libertate! Prin urmare, banii nu vor fi o problemă.
    Problema care rămâne este privarea individului de orice posibilitate de reîntoarcere la normalitate. Omul este o ființă naturală, o mică parte din complexul și fragilul echilibru al lumii. Avansul tehnologic și științific contemporan, paradoxal, a dus la izolarea noastră într-un univers artificial, mecanicist în care suntem noi înșine transformați într-un soi de automate… ”Cetatea este a cetațeanului, nu a câinilor!”- acest slogan este o mostră grăitoare de înstrăinare a omului de universul larg din care face parte, de pervertire a lui, de exilare într-un univers artificial care nu este ”acasă”. Poate că singura noastră speranță de a ne întoarce din acest exil, de a regăsi drumul spre ”acasă” vine tocmai dinspre această ființă mult-blamată: câinele urban, el, care nu are alt stăpân decât cerul, el, care rezistă arșiței și gerului, foamei și setei, câinele acesta murdar și plin de răni, uneori strivit de mașini atât de mult încât se imprimă în astfalt și care se încăpățânează să existe chiar și în ciuda măsurilor de exterminare la care l-a supus nevroza colectivă. El trece prin viața noastră discret, este acolo încăpățânându-se să ne arate că nu suntem singuri în univers și nici nu putem fi. Dacă îl vedem și îl auzim, dacă înțelegem acest mesaj pe care îl poartă, dacă ne înfrîngem dezgustul de a-i atinge blana murdară sau teama de el, dacă ne putem opri din goana noastră cotidiană dăruindu-i câteva clipe, o mângâiere, dacă sacrificăm din puținul nostru pentru a-i oferi lui un dumicat… Și dacă alegem să facem toate acestea în fiecare zi… atunci poate că disperarea și căutarea noastră comună a luat sfârșit. Ceva din universul mistic de odinioară în care fiecare om avea daimonul lui va fi fost recreat… Oameni și daimoni.
    Odată treziți din oribila agonie a unui univers moral în care valoarea supremă este faptul accidental de a ne fi născut oameni, vom vedea limpede că nici un pretext și nici o ideologie menită să ascundă lăcomia, cruzimea sau nevroza colectivă nu ar putea să justifice ruperea acestei legături naturale, exilarea deopotrivă a noastră și a lui, câinele urban.

    Antonela Pascale
    6 Mai 2012

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s