Doua propozitii, un mister

Andrei: Gata, Ionut nu mai este, a murit!

Tatal: Uite, Ionut a murit!

Prima este spusa, din declaratiile bunicii de catre fratele lui Ionut, imediat cum a ajuns la bunica si cu aproximativ o ora inainte ca bunica sa sune la politie si sa anunte tragedia. (treaba ca nu a gasit telefon sa sune nu mai tine, pentru ca gardianul s-a oferit sa cheme politia si a refuzat, iar nu pot sa cred ca daca ruga pe oricine din parc sa sune la politie si salvare, nu sunau)

A doua este spusa de tata, cand i-a telefonat mamei, inainte de a afla chiar ca acel copil mort ar fi al lui, inainte de a afla ca este Ionut si nu Andrei (din declaratiile avocatului reiese clar ca nu stia inca ca era cel mic si nu cel mare). Doar pentru ca a presimtit asteptand in fata televizorului sa se intample nenorocirea.

Stiti ce imi sugereaza cele doua propozitii? Parca ar fi doua persoane la capataiul unui om bolnav grav care trage sa moara si dupa mult chin, in sfarsit moare. Stiti cand cineva este grav bolnav, uneori cei care stau in jurul lui si asista la aceasta agonie ajung sa-si doreasca sa opeasca chinul, unii ii doresc chiar moartea mai repede, pentru ca oricum nu mai spera la insanatosire. Apoi bolnavul isi da ultima suflare si rudele pun mana pe telefon si spun Gata, x-ulescu nu mai este, a murit! Sau Uite, x-ulescu a murit! Exact asta transmit cei doi: usurare, linistire, impacare ca si cum in sfarsit s-a terminat ceva. O suferinta. Sunt eliberati in sfarsit.

Daca eram copilul care a asistat la mancarea fratelui de nu mai ramasese capul din el (ca doar asa il deseneaza, ceea ce inseamna ca a asistat destul de mult timp) urlam pana ma auzea cineva si nu ma opream pana nu eram salvat si eu si fratele, in plus as fi alergat, in niciun caz nu mergeam linistita.

Daca eram un parinte care stateam comod in fata televizorului, exact pe canalul care a dat stirea, in mod sigur m-as fi imbracat instant si plecam sa vad ce s-a intamplat acolo, apoi alarmam familia. In niciun caz nu puneam mana pe telefon calm sa anunt ca mi-a murit copilul, fara nicio dovada, ba chiar stiind care copil. Normal ca intram in panica, stiind ca si copiii mei si mama sunt acolo, dar eram instant in taxi si probabil uitam si telefonul acasa in acea graba. Probabil nici usa nu o mai inchideam daca acea presimtire sumbra imi dadea tarcoale. Asa ar face si cel mai groaznic parinte.

About xnici

Om normal la minte si la suflet
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

4 Responses to Doua propozitii, un mister

  1. borg says:

    si daca ionut traieste?!? daca acel corp e unul din cazurile de “john doe” de la morga, si totul e o mare farsa, demna de sergiu nicolaescu?!?

    • xyz says:

      Asta am spus-o si eu si nu numai eu. Nu excludem nici o varianta, oricit de bizara ar parea, caci, repet, realitatea e mai bizara decit fictiunea.

  2. emanuela chiriacopol says:

    sincer nu smai stiu ce sa cred dar faptul ca talui lui Ionut a stiut ca Ionut a murit a avut el asa un presentiment.hai la naiba acum sint toti dotati cu puteri paranormale.se uita prea mult la serialul medium.normal nu cred asa ceva.iar linistea acelui copil Andrei care cica ar fii asistat la o asemenae grozavie nici ea nu sta deloc in pozitie vertical.cred ca si un adul in situatia data ar fii si acum in stare de soc si la psiholog.tot ce sper si ce doresc e ca adevarul sa iasa la lumina.regret ca suflete neviovate au platit si regret imens ca moartea unui copil a transformat o tara in ceva de nedescris.

    • xnici says:

      dar nu numai ca tatal a stiut ca Ionut si nu Andrei a murit, dar acei caini l-au luat pe copil pe sus, prin levitatie si l-au aruncat peste gard si apoi unul, tocmai cel de la Caleidoscop a mancat din el, desi legistul a spus ca mai multi caini l-au atacat. este foarte tare totul. ma intreb ce dracu politie si procuratura avem. am inteles ca am facut noi reconstituirea, can-can-ul a pus mana pe inregistrarile din parc, psihologii spun ca toti mint, acum sa le si finalizam cazul, probe nu au ca nu s-au sinchisit sa aiba, ca doar era vorba de niste caini si isi imaginau ei ca suntem prosti si usor de pacalit, asa ca ce sa mai zic, dati-ne dosarul, dezhumam cadavrul si ne apucam noi de treaba, ca vad ca voi, astia platiti de noi, nu sunteti capabili de nimic.
      si cel mai groaznic mi se pare ca Ionut a fost transformat intr-un demon, exact cum se spune peste tot. un calau pentru niste fiinte nevinovate. nu m-as mira sa-l gaseasca la dezhumare rasucit in cosciug.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s