The dog burned with acid was saved!

Persons who found her thought that she was burned with acid, but it is worst, her muzzle was cut. You can see here pictures from the surgical intervention made by Ortovet and Vier Pfoten:

http://www.dcnews.ro/2013/10/catelusa-mutilata-intra-in-operatie-dc-news-transmite-live-text

God bless you Ortovet, Vier Pfoten, person who saved her and those who can’t accept this!

Thank you DCNews that you share the truth about stray dogs situation!

P.S. Despite she suffered atrocious pain, she remained a gentle and loving dog. And we have the nerve to say that man is superior to the dog…

About xnici

Om normal la minte si la suflet
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

16 Responses to The dog burned with acid was saved!

  1. xyz says:

    MAI BINE AR FI EUTANASIAT-O, ADICA INJECTIA LETALA, ASA CUM SE FACE IN MOD NORMAL. SI NU SARITI PE MINE FIINDCA AM SPUS ASTA, CA NU AVETI DE CE…. PUNETI-VA IN LOCUL EI SI SA VEDEM DACA MAI VRETI SA TRAITI….

    • xnici says:

      Ba da, eu sar. Am avut catel cu paraplegie. Si am fost fericita sa-l am. Am invatat multe de la el. Mi s-a propus eutanasia si am refuzat. Asa am descoperit Ortovetul. Si acest catel mi-a oferit atatea lectii de viata incat ii port o recunostinta profunda. Datorita lui am evoluat, datorita lui am aflat ce se intampla cu aceste suflete, datorita lui sunt aici si sunt cine sunt. Daca atunci il eutanasiam, eram o ignoranta ca toti ignorantii care imi scriu aici (si pe ale caror comentarii nu merita sa le public pentru ca sunt niste ineptii). Viata lui a fost foarte scurta. Doar 6 ani ne-a bucurat. Nu a fost usor, dar e mult mai greu fara el. Nu pot sa mai povestesc despre aceasta minune care m-a schimbat in bine pentru ca durerea este inca vie, chiar daca a trecut mai bine de un an. Cand mi s-a propus uciderea lui am spus pas. Atata timp cat mi-a iesit in cale printr-un miracol pt ca eu nu trebuia sa fiu acolo in acea zi, dar ceva m-a impins sa ajung acolo, am zis ca e un semn ca vrea sa traiasca. Si a avut o pofta de viata fantastica. Inainte de a muri, pur si simplu a absorbit toate imaginile din jurul lui. Se uita peste tot, dar cel mai mult se uita la noi. Acest catel a infaptuit o alta minune pentru mine, de acolo de sus. Poate voi fi in stare sa va povestesc viata lui candva. Acum e prea multa durere si furie. Cine spune ca animalele nu merg in rai spun o mare prostie. Si daca nu merg in rai, inseamna ca raiul nu este ceea ce se spune ca este si atunci, asa cum spunea cineva pe facebook eu vreau sa merg unde merg cainii pentru ca acolo este raiul. Nu as putea sa impart raiul cu criminali, violatori, pedofili considerati superiori animalelor doar pentru ca sunt oameni. Ca asa s-au autointitulat nu ca ar avea omenie in ei neaparat.

      • manu says:

        De cateva ceasuri stau si-ti citesc postarile, am inceput cu luna decembrie fiindca am pus semn de carte la una dintre ele pe care am si impartit-o pe facebook pe la jumatatea lunii, chiar inainte sa-ti stergi contu aci, l-am cautat ulterior si am dat de oroarea 404, m-am speriat ca ai patit ceva, te-am cautat si pe feisbuc, degeaba. Acum l-am regasit, ma bucur ca ai revenit. Acu cateva minute am fost la o tigara in bucatarie si ma gandeam ca n-am citit nimic de cainele tau, ca acum sa dau peste acest comentariu. De mica mi-am dorit un caine, abia pe la 18 ani am avut bafta sa merg cu tata sa “vedem” niste catei de lup, asa m-am ales cu Daisy. Io am fost un copil tare emotiv, dar introvertit si tacut, am crescut, sa zic asa, datorita ei, am invatat de la ea multe lucruri pe care nu le-am invatat de la oameni, am zis ca mor alaturi de ea cand a fost bolnava de parvo, dar ea, caine darz, a supravietuit, a trait 14 ani buni apoi s-a imbolnavit de o boala degenerativa la coloana, care a paralizat-o de picioarele din spate, toti am suferit alaturi de ea, io aveam si pe atunci probleme cu spatele, imi dadeam palmi la propriu de durere ca nu pot s-o ajut mai mult, dormeam pe covor langa ea ca nu se mai putea sui in pat desi isi dorea :(( dar ai mei mergeau jos (stam la apartament) cu ea amandoi, tata o cara in ham, mama in urma lor cu mopu’ in caz ca ar fi facut mizerie pe coridor… Cainele asta, aproape fara reflexe la partea din spate, mi-a facut cel mai frumos cadou de ziua mea in 2011… a DAT DIN COADA seara cand am ajuns acas’ de la scarbici. Am cazut in genunchi langa ea, am imbratisat-o si am plans. La fel ca tine, si eu am refuzat eutanasia, chiar si veterinaru’ ne-a zis “lasati-o sa se stinga” si am fost langa ea cand a hotarat ca “nu mai merge”. Singuru’ lucru care contracareaza astfel de doliu e o alta viata oferita unui catel, la vreo cateva saptamani dupa ce-a murit, io ma uitam pe strada dupa vreunu pe care sa-l iau acas’, la doua luni dupa, au aparut doi puiuti chiar in curtea firmei la care lucrez, sigur ca au mancat otrava de sobolani, asta peste parvoviroza la care a iesit pozitiv la test catelu care a murit, pe sora-sa, mai sfioasa si codasa la “mancare” am reusit s-o tratez la timp, acum are doi ani si cinci luni, rasfatata familiei, un caine sperios care avea cosmaruri cand era mica, cel mai rau se teme de petarde si de COPII. La ora actuala, unde lucrez (tot acolo) ingrijesc (cu ajutoru’ catorva colegi, o mana de oameni, ca nu m-as fi descurcat singura) alti doi catei, cu juma’ de an mai mici decat a mea, la fel lepadati de careva in curtea firmei, m-a mancat stresu cat au fost pui, pana am ajuns cu vaccinurile la zi, nu cumva sa se imbolnaveasca si ei, le dadeam drumu din ingraditura sub supraveghere, 10, 15 minute pe seara, tot de frica otravii, neaparat cu poarta INCHISA (asta e valabil si acuma), sa nu fuga in strada. Acum au carnete de sanatate la zi, cateaua e sterilizata iar eu ma rog zilnic cand plec de la munca “Doamne tine-i sanatosi si veseli”.
        Iarta-mi lunga epistola, am citit prin comentariile tale oarece reticenta si suspiciune, care nu ma mira si pe care le impartasesc… asa ca am considerat necesara o mini-biografie de catzalar cu suflet mare si necajit, dar resurse financiare putine. Nu-mi publica acest comentariu decat daca crezi ca ajuta la ceva, nu-s cel mai sociabil dintre pamanteni, contu de feisbuc l-am reactivat (dupa doi ani de pauza) ca sa primesc noutati de la o asociatie de protectie a animalelor la care am apelat si care m-a ajutat cu doi catei din cartier, ca sa stiu cand organizeaza colecta pentru animalutele fara stapan si ca sa dau share la putinii prieteni din lista cu privire la catei ce au nevoie de adapost si familie. Te rog sa-mi raspunzi pe mail cand ai timp, mai am cateva de zis, privitor la subiectu’ asta groaznic de dureros al cateilor comunitari romani, cel putin pot sa republic mai usor ce scrii tu, daca vrei sa ne gasim pe facebook, cred ca oricat de putin conteaza. Cu drag si speranta, manu.

      • xnici says:

        Blogul a fost sters in urma unei plangeri penale facuta de una al carei nume nu merita mentionat pentru ca imi provoaca o stare de voma. M-a hartuit pe toate grupurile sa ma ameninte cu mascatii care urmau sa vina peste mine si sa-mi faca nu stiu ce. Nu sunt singura amenintata si hartuita, dar asta doar dovedeste ca am devenit o amenintare pentru afacerea maidanezul initiata si sustinuta cu apblomb de toate gruparile politice, ca deh banii sunt buni pentru toti. Pentru ca blogul meu, cu ajutorul persoanelor care au dorit sa impartaseasca adevarul a avut periodic explozii de vizualizari atat in tara cat si in strainatate, era si normal sa deranjeze. Intr-un moment de panica, l-am sters, dar bineinteles ca am regretat ceea ce am facut. Din pacate nu mi-am putut relua numele, dar cum anul acesta a fost anul schimbarilor majore, am luat-o ca pe un semn ca trebuia sa se produca si aceasta modificare pentru a nu mai exista atasamente de lumea materiala🙂. Oricum blogul exista pentru ei si atat. Daca legea iesea fara uciderea cainilor, acest blog isi schimba total menirea sau poate chiar era sters si incepeam campaniile de sterilizare, in loc sa luptam impotriva uciderii cainilor. Pentru ca oricum nimeni, dar absolut nimeni si ma refer la autoritati nu face nimic pentru a stopa inmultirea cainilor, mai ales in mediul rurual. Asta spune multe despre aceasta lege mizerabila.
        Viata alaturi de un catel cu dizabilitati este grea, dar frumoasa. Daca as avea posibilitati as adopta si un copil cu dizabilitati. Ma gandesc mereu ca ei nu au absolut nicio sansa sa fie adoptati, iubiti si integrati in societate.
        Orice comentariu ajuta la ceva. Unul da speranta, altul da putere, altul motiveaza… Absolut toate mesajele pozitive au importanta pentru viata necuvantatorilor nostri. Va multumesc pentru sustinere si pentru faptul ca difuzati mai departe adevarul despre cainii nostri de doua ori chinuiti: intai sunt abandonati de oameni, apoi aceiasi oameni ii ucid deranjati de ei. Ce ipocriti…

    • Casandra says:

      De ce va grabiti sa OMORATI ? atatia OAMENI cu handicapuri MAI cumplite TRAIESC si sunt iubiti ? DE ce s-o privam DE IUBEREA pe care NU a avut niciodata pana acum ? Fiecare viata, indiferent de forma corpului este sacra…si daca putem ajuta, atunci ajutam,..se vede ca nu prea cunaoste cazuri de caini SI MAI MUTILATI, care traiesc si sunt iubiti…Acest catelus din Filipine a fost mutilat in acelasi fel, doar ca el a fost ranit pentruca a salvat doua fetite de la moarte, si motocicleta a trecut peste el…si este EROU NATIONAL, si adorat..si pana si familia lui SARACA, n-a vrut sa-l omoare DUPA ce a salvat viata copiilor..CE USOR TRIMITEM animalele la moarte…oare ca sa le scutim pe ele de …de ce ? de a fi IUBITE ? sau sa ne scutim PE NOI, de griji suplimentare…POFTITI http://www.dailymail.co.uk/news/article-2338927/Kabang-dog-saved-lives-girls-gets-MOTORCADE-returns-home-Philippines-time.html si mai sunt multe exemple…Doamne fereste doamna draga, sa nu patesti vre-un accident…sa vezi cum o sa vrei sa traiesti ORICUM…si NU, nu ne punem in situatiei ei, pentruca NU SE POATE…NU avem de UNDE STII cu certitudine ca ea a vrut sa moara…este blanda si umbla dupa mangaieturi…va spune ceva asta ???????????? VIATA ESTE SACRA..in toate formele ei…nu noi am decis clipa nasterii ei…nici a noastra…si asa cum NU putem decide clipa mortii noastre, asa nu avem dreptul asta, mai ales cand este DORINTA de a trai in ea…

  2. xyz says:

    ASA SI? CE SE VA INTIMPLA CU EA? CINE O VA ADOPTA? I SE VA DA IAR DRUMUL PE STRADA? SI DACA O VA ADOPTA CINEVA, VA AVEA INTR-ADEVAR GRIJA DE EA, VA FI O PERSOANA IUBITOARE DE ANIMALE SAU VREO PANARAMA CARE AR FACE ACEST GEST PENTRU PUBLICITATE?

    • xnici says:

      Nu va agitati. Sunt sigura ca medicii de la Ortovet si cei de la Vier Pfoten nu o lasa asa. Citeam ca momentan merge intr-un adapost privat.

    • adriana says:

      daca as putea as lua-o eu. din pacate, eu am deja un husky si o catea adoptata, pe care am sterillizat-o, plus doua pisici, iar sotul meu a spus ca daca ar fi dupa capul meu am avea vreo 20 de caini. si tot, din pacate, salariul nu-mi permite sa tin mai multe animale. oricum, “ma lupt” de aproape un an, cu cateaua sa ma imprietenesc cu ea, chiar daca e la mine in curte, o las pe ea sa ne descopere, ca zic asa, e ca la psihiatru, e foarte sperioasa, a trait pe strada vreo cativa ani, judecand dupa aspect. sper, din tot sufletul, sa gasiti pe cineva.

      • xnici says:

        Si eu as adopta-o dar casa e full si ea are nevoie de cineva care sa se ocupe doar de ea si sa o protejeze de posibile raniri.

    • Casandra says:

      Cateusa va merge la refugiul special pentru catei cu prebleme “Speranta”…da sunt asemenea refuii – sanctuare in TOATA LUMEA,..cred ca ar fi cazul sa cititi mai multa literatura de specialitate – animale – pe internet…sunt si caini cu numai doua picioare care traiesc fericiti…Nu va faceti probleme…nu o pune nimeni in carca nimanui de si, deja sunt persoane a=care ar vrea s-o adopte…ai,ai,ai…lume,lume,lume..

      • xnici says:

        In mod sigur cine o va adopta va fi foarte fericit

      • manu says:

        asa e. stiu si eu cel putin o catelusa, Xena o cheama, cu doar doua picioare, ambele pe aceeasi parte, lovita de tren, luata in grija de o asociatie de protectia animalelor, operata, tratata, purtata cu prosopu pe sub burta pana a REINVATAT sa umble, acum FUGE, se bucura de soare, de iarba, de mancare, de atentie, de ceilalti catei din sanctuar, se vede bucuria de a trai pe mutra si in comportamentu’ ei… cainii nu-s la fel de nesimtiti cu darul de a trai cum sunt oamenii, nu prea-si uita bucuriile din cauza durerilor, o mica mana de ajutor sa le dai si vei vedea cat de mult conteaza, imediat se insufletesc, “uite… cuiva ii pasa, ma bucur, dau din coada, vezi? deja ma simt mai bine, multumesc de ajutor! n-o sa te dezamagesc, nu fi trist, ma fac io bine, o sa vezi!”

  3. xyz says:

    SI CUM SE VA HRANI? CU SONDA? VAI DE CAPUL EI….

    • xnici says:

      Boticul ii este repozitionat si refacut. Se va putea hrani singura. Dl. dr. Gaita este un om minunat si are o echipa de vis. Daca vreunul dintre ei era convins ca aceasta catelusa va avea o viata chinuita nu o lasau sa traiasca. Stiu foarte bine ce suflet au si stiu ca nu ar lasa-o sa se chinuie. Aveti incredere in aceasta echipa. Merita.

  4. nina says:

    Slava Domnului ! Catelusa mutilata e din ce in ce mai bine.

    http://www.dcnews.ro/2013/10/incredibil-unde-ar-putea-ajunge-catelusa-mutilata/

    • xnici says:

      Da, dar saraca normala nu va mai fi niciodata. Ma rog din tot sufletul ca cel care a facut asa ceva sa aiba un accident si sa ramana la fel de mutilat

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s