Protectia copilului, o scuza pentru a comite crime, nu o cauza reala

In mediul rural, asociatiile pentru protectia copilului tind spre zero. Abuzul asupra copiilor este ceva firesc la tara. Pe primul loc as plasa abuzul emotional. Copiii sunt injurati in toate felurile, de multe ori sunt considerati o pacoste, injurati, fortati sa asiste la cruzimi fata de animale, uneori chiar sa participe la aceste acte de sadism si de foarte multe ori sunt obligati sa asiste la acte de violenta indreptate impotriva altor membri ai familiei. Abuzul emotional nu este documentat niciodata. El nu exista decat in constiinta unor oameni, care asista neputinciosi la transformarea micului copil, unul dintre nenumaratii copii ai unei familii din mediul rural, din inger pur intr-un mic monstru la varsta adulta.

Fara a face neaparat un clasament, pentru ca din pacate Protectia Copilului, in afara de a numara mortii rezultati in urma indiferentei lor fata de problemele familiilor din mediul rural, nu face mare lucru, includ neglijenta fata de copii in acest top informal. In mediul rural este ceva firesc sa vezi copii de 7-8 ani si chiar mai mici lasati sa umble singuri sau in grupuri cu alti copii in zone periculoase. Nici nu stiu cum as putea sa definesc locurile periculoase. Poate ca sunt padurile, poate ca sunt zonele de la marginea satului/comunei, poate ca sunt zonele populate de elementele dubioase ale societatii, poate ca sunt zonele in care exista ape, puturi, poate ca sunt animale salbatice aflate in mediul lor firesc de existenta. Zilnic mor copii, dar nu din cauza raurilor, puturilor care ii inghit, animalelor care se apara de o amenintare uneori reala in fata chiar acelui copil obisnuit sa trateze cu sadism orice fiinta, oamenilor care profita de inocenta lor pentru a le rapi frumusetea copilariei, ci mor din cauza faptului ca nu exista un adult responsabil langa ei care sa-i protejeze, care sa-i ia in brate sau care, cu propria viata, sa protejeze viata micului pui care nu poate face diferenta intre ceea ce este bine sau rau.

Abandonul, abuzul sexual, violenta domestica reprezinta alte tragedii care au loc in mediul rural. Copii molestati de propriile rude sfarsesc ucisi sau raman marcati pe viata. Femeile si copiii batuti aproape ca reprezinta ceva normal in mediul rural. Doar “bataia e rupta din rai”, nu? Afli uneori despre aceste acte de violenta abia dupa ce femeia plina de echimoze si cu nenumarate inregistrari la spitalul local pentru “mici accidente” decide sa-si schimbe viata. Uneori de dragul copiilor, alteori pentru ca, aflata la marginea prapastiei, barbatul in loc sa o tina de mana sa nu cada, este chiar calaul care se pregateste sa o impinga.

Batranii, sfarsesc in cele din urma, dupa o viata marcata de violenta si abuzuri de toate felurile, sa fie abandonati, praduiti de propriile rude sau raman la mila vecinilor. Daca exista, daca nu, sunt gasiti morti in casa, chiar si in stare avansata de putrefactie. Ii mai auzi plangand si rugandu-se la Dumnezeu sau la mama lor sa-i ia ia ei. La batranete il descopera brusc pe Dumnezeu. Aflati in mizerie, ei sunt de cele mai multe ori chiar calaii care in tinerete au marcat destine prin sadismul si actele de cruzime fata de oameni si animale. Nici nu stii daca sa te bucuri ca exista karma, acea roata rotunda a romanului sau sa le plangi de mila.

Bunicuta care ii poarta pe nepoti pe aripi de vis prin povestile pline de substanta si lectii importante de viata exista, de cele mai multe ori, doar in carti. Acum auzi doar injurii de genul “nenorocitule care esti”, “te-a lasat ma-ta pe capul meu sa-mi distrugi ce a mai ramas din viata asta”, “tu esti nenorocirea vietii mele” etc. Cand auzi aceste lucruri, te gandesti ca dincolo de gard locuieste un mic demon. Insa, descoperi curand un copil bun, care ajuta toate animalele abandonate pe care le-ar lua acasa sa primeasca si sa ofere afectiunea de care nu are parte, dar pe care, din preaplinul inimii lui pure, o poate oferi unei fiinte la fel de nepastuita ca el. Ochii negri si tristi se insenineaza cand ii spui ca vei ajuta tu animalutele gasite pe marginea drumului, cand el, oprit din joaca sta cu ele in brate disperat ca nu are cum sa le ajute. Apoi, copilul creste si abrutizat de lipsa de afectiune, de cruzimile la care asista sau la care este supus,  se transforma in ceea ce ura cel mai mult cand era un bot cu suflet. Acestia sunt copiii lasati de izbeliste de parintii plecati la munca in strainatate sau pur si simplu abandonati in casele rudelor. Poti spune ca acestea sunt cazuri fericite, daca masori fericirea doar intr-o portie de mancare oferita de un batran abrutizat de munca grea de la tara. Altii sfarsesc pur si simlu pe strazi si devin tinta profitorilor care fac campanii in numele lor in timp ce ei tot acolo raman. Viitori delicventi, traficati, traficanti, uneori chiar, in mod surprinzator, oameni cu suflet, care tin langa ei un catel. Pana vine javra de hingher si le ia singura bucurie pe care o au in viata, singura alinare.

In mediul rural nu exista mijloace contraceptive. Ce Dumnezeu pretentii sa ai, cand nici macar medicul veterinar nu stie sa sterilizeze un caine sau o pisica si nu ii invata pe tarani sa opreasca inmultirea animalelor care ajung sa fie abandonate la marginea padurii. Educatia sexuala se face pe camp, in paduri sau chiar in casa parintilor, care ametiti de aburii bauturii pierd din vedere adolescentii aflati in plina revolutie hormonala.

Afli ca pe vremuri copiii de-abia nascuti erau omorati si ingropati chiar de parinti. Nasterea acasa ii scutea de inregistrari, iar ochii iscoditori ai vecinilor puteau fi usor inselati. Acum pe bune, chiar nu se mai vede ca in loc de zece copii au ramas tot 9.

Si mai dureros este cand toate aceste barbarii se muta din mediul rural, in mediul urban si toata lumea tace, desi se bat cu pumnii in piept ca sunt civilizati, oraseni de lux, nu tarani. Presa disculpa parintii/adultii neglijenti imaginand tot felul de scenarii SF. Politicienii, preocupati sa bage mana cat mai adanc in buzunarele noastre, se fac ca nu stiu ce se intampla in tara asta. Dar cel mai cumplit este ca Protectia Copilului, acea institutie bugetara cu ramificatii in toate judetele, platita din buzunarul nostru, din taxele si impozitele noastre pentru a opri si pedepsi aceste nenorociri, intocmeste dosare ample pe care le uita pe un raft. Redeschid acele dosare doar cand se intampla o tragedie. Si in general nu afli despre aceste tragedii decat cand copilul neglijat este “mancat” de caini ca asta da bine si pentru buzunarul hingherilor si pentru pofta de sange a ucigasilor de caini. In acel moment, nu se mai cerceteaza nimic. Neglijenta adultilor devine act de eroism, iar autoritatile inchid ochii. Daca acel animal “ucigas” devine apa sau put in care cade copilul sau daca adultii neglijenti nu au relatii politice sau de afaceri cu te miri ce primar, atunci, legea se aplica. DAR NUMAI ATUNCI! Coruptia este atat de mare, incat pana si politia a ajuns sa inchida ochii la aceste acte de sadism.

In cele din urma realizezi ca in fapt lucratorii de la Protectia Copilului nici nu au cum sa ajute acei copii abandonati, neglijati, abuzati. Ce sa le faca? Sa-i ia din familia criminala si sa-i arunce intr-un orfelinat unde vor fi supusi la alte abuzuri? Ii lasa acolo si se roaga ca nimic rau sa nu se intample. Poate ar trebui angajati popi in loc de functionari. Poate ca rugaciunile lor ar fi ascultate, cine stie… Ca asa e romanul, daca stie ca ceva rau se intampla si nu are cum sa contracareze acel rau, se roaga ca ceva mult mai rau sa nu se intample. Ca doar are si o vorba “se poate si mai rau”. Si asa este. Se poate mult mai rau…

…Dar stiti ce se mai poate? Se poate si mai bine prin educatie. Dar, vazand ce se intampla in ultimul timp, pornind de la actele de cruzime fata de animale, incurajate de autoritati si politicieni si teminand cu actele de violenta impotriva copiilor, femeilor, varstnicilor la care autoritatile si politicienii inchid ochii, se anuleaza orice sansa de evolutie si educatie pentru Romania.

Daca nu ar fi tragic, ar fi chiar amuzant. Mai nou, civilizatia a inceput sa se faca prin crima. Oare cat timp va mai trece pana cand ucigasii de caini de azi vor trece la oameni. Sau sa fie acesti indivizi periculosi care azi tortureaza animalele lipsite de aparare, calaii sau victimele calailor de ieri? Nu stii care rau a fost primul, dar stii ca de acum s-a deschis poarta spre iad. Numai ca nu ti s-a oferit optiunea de a intra sau nu pe acea poarta, ci ai fost impins cu forta sa intri. Nu e vorba de iadul imaginat in biblie, ci de iadul pe care il traim in fiecare zi in aceasta tara, in Romania secolului 21, in care civilizatia se face cu latul, bata, bataia, abandonul, neglijenta recompensata cu milioane de euro, violenta si nu in cele din urma CRIMA.

About xnici

Om normal la minte si la suflet
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

3 Responses to Protectia copilului, o scuza pentru a comite crime, nu o cauza reala

  1. Coco says:

    neah, nu merita sa te chinui cu astia – ii lasi sa se omoare intre ei.

    viata si boala, si atitudinea “crestina” a preotilor m-au invatat ca fiecare persoana care moare ma aduce mai aproape de tratament (stau pe lista de doi ani), e un violent in minus, si reprezinta multe abuzuri pe care animalele nu le vor suferi (cati tarani nu se supara ca mananca cainele cu pofta sau ca pisica doarme sub soare, fericita?). popii m-au asigurat ca, daca imi platesc contributia la biserica, se vor ruga pentru sufletul meu, dar sponsorizare nu imi asigura.

    asa ca… trebuie sa invatam sa fim intelepti si ii sa lasam sa moara, inainte de a ne omori pe noi.

    pentru ca mai bine plang boracitoarele lor, decat mamele noastre. pentru ca pe noi ne-ar plange niste animale complet dependente de noi. pentru ca nu vrem ca copiii nostri sa fie omorati (voit sau din prostie) de copiii aia care azi par neajutorati.

    eu nu vreau ca fetita mea sa fie batuta de un baiat care azi e calcat in picioare de mama lui; as prefera ca el sa moara de pe acum.

    apropo de frustrati, de data asta dpdv sexual: zoofilia lui bancescu, astept dezbaterea.

  2. Michael says:

    Mda. Cred tot ce ai scris aici pt. ca stiu si eu cazuri. Stiu un copil de 8 ani de la tara care a avut probleme mari cu familia lui (de idioti) pt. ca voia sa renunte la carne si sa nu mai imbrace piele. Il amenintau cu tot felul de pedepse daca refuza carnea. A fost deseori fortat sa asiste la acte de violenta asupra animalelor. Parintii lui sunt genul ala de oameni care cred ca tre’ sa te indopi cu carne sa fii sanatos, iar daca zici altceva te trimit la psihiatru (pe mine m-au trimis).

    Este foarte clar: cel care este abuzat in copilarie va deveni mai tarziu abuzator. Asa ca eu am ales sa stau departe de asemenea oameni. Oricum nu poti face mare lucru ca sa ii schimbi.

    • xnici says:

      Din pacate in mediul rural, abuzurile asupra copiilor reprezinta normalitatea. Daca poti numi asa ceva normalitate. barbaria este considerata virtute. problema este ca multi tarani din astia sau copiii lor se muta la orase si incep sa-si impuna psihopatiile.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s