In Romania esti liber sa mori. Azi povestea unui caine, maine povestea ta. Pana cand?

Era vara anului 2012. De cateva luni imi cautam un loc doar al meu, unde sa fiu hranita si iubita. Imi placea in special cand doua manute mici de copil imi cuprindeau capul ca apoi sa-mi sopteasca la ureche toate secretele din scurta lui viata. Pentru ca eram ascultatoare, o mana mai mare, fina, de doamna imi aranja firele de par rebele si imi zambea fericita. Imi ziceau Blonda. Faceam furori in cartier printre masculii naravasi care sareau garduri de doi metri pentru a-mi spune “buna seara, iubito”. Eram un catel al strazii, al tuturor si al nimanui.

Cum ajunsesem in strada? Imi amintesc doar ca acum ma jucam cu gainile prin curte, tavalindu-ne prin iarba inalta si aspra ca apoi sa ma trezesc intr-o padure intunecoasa si rece. Aveam doar trei luni. Cand m-au urcat in masina mi-am auzit mama urland asa cum urla ea cand murea cate un vecin. Apoi stiu doar ca a inceput cautarea disperata de mancare, cand coastele imi intepau pielea si imi raneau mersul.

Privind in urma, imi dau sema ca era o viata frumoasa, stiam ca a doua zi ma voi trezi si ma voi bucura de o portie de mancare de la un om bun si, daca eram foarte cuminte, chiar si o mangaiere.

Latram putin, maraiam doar hotii si niciodata nu am ranit pe cineva. Toti copiii imi erau prieteni, ii duceam la scoala si ii aduceam, iar cateva pisici isi facusera culcusul in cusca mea. A, ti-am spus, puiule, ca am primit cadou de ziua mea o cusca? Mare, frumoasa, din lemn frumos mirositor, tocmai buna pentru pisici.

– Mami, dar ce sunt acelea pisici?

– Sunt la fel ca noi, dar mai mici si scot niste sunete ciudate. Nu am inteles niciodata ce zic.

– Mami, mai povesteste-mi.

Eram libera sa merg oriunde doream, dar de fiecare data cand lipseam cateva zile, se dadea alarma in cartier. Cand era foarte frig, priveam pe geamul unei case, unde toata familia se strangea in camera cea mai calduroasa si depana povesti despre cer senin si mult soare. Visam sa stau la picioarele lor si sa dorm.

– Mami, cerul senin arata asa ca aici cu patratele?

– Nu puiule, cerul senin este de un albastru pur, patratelele pe care el vezi sunt de la plasa de sarma care se intinde deasupra custii de otel.

– Aaa…

Un an de zile am trait in libertate si am fost fericita atat cat s-a putut. Uneori mana care ma hranea se transforma in piciorul care ma batea. Doar daca ieseam in cale unui om rau. In rest, zilele treceau toate la fel.

Pana intr-o zi, cand lumea a inceput sa ma urasca, fara motiv. Era octombrie 2013. Tu te nascusei de doua saptamani, cand am simtit o lovitura puternica in cap. M-am trezit cu tine in aceasta cusca de otel. Eram plina de sange si tot trupul ma durea.

– Cum mami, eu aici sunt de foarte de mic?

– Da puiule. Erai atat de mic si de plapand, singurul meu copilas nascut dintr-o mare iubire, sa stii.

– Mami, dar eu cati ani am?

– Ah puiule, ai de-abia o luna.

– Mami, eu o sa fiu vreodata liber?

– Da, puiule, o sa fii “liber” sa mori.

In acea zi, poarta custii de otel s-a deschis, iar un catel a urlat asa cum mama ei urla cand murea cate un vecin. In acea zi, un pui de catel a vazut cerul fara patratele pentru prima si ultima oara.

Pozele ei si ale puiului mai pot fi vazute uneori pe internet. Starnesc lacrimi si mila. Din ele doi ochi tristi privesc spre obiectiv si cer indurare. Macar pentru pui. Prea tarziu. Mult prea tarziu pentru ei…

 

Pentru ei este prea tarziu, dar in locul lor, alti caini a caror singura vina este ca s-au nascut intr-o tara corupta si sangeroasa, isi asteapta moartea. Pozele lor facute pe ascuns in adaposturi, varsa lacrimi de neputinta. Urletele lor de durere pot fi auzite dincolo de portile ecarisajului. O crima inutila pentru cei mai multi, dar extrem de banoasa pentru rudele sau cunostintele alesilor nostri. Se ucid oameni si caini in Romania. Mor pe capete copii in spitale, pensionari de foame si caini in ecarisaje din dorinta de imbogatire a celor care ne conduc. Acum e timpul sa actionam in strada!

Daca esti OM, te vei face remarcat prin prezenta la protestul international (deja anuntat in peste 20 de orase din intreaga lume) care va avea loc si la Bucuresti, in data de 16.05.2015, ora 12.00, Piata Victoriei. Vom marsalui pana la Cercul Militar, unde pana la ora 14.00 vom da glas suferintei celor care nu cuvanta si vom cere condamnarea primarilor care au fraudat banul public cu afacerea maidanezul. Mai multe detalii aici https://mapofhope.wordpress.com/ywc1501/.

Afis 16.05.2015

About xnici

Om normal la minte si la suflet
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s