Ucigasii de caini – ratatii Romaniei

Ucigasii de caini sunt niste indivizi incapabili sa iubeasca, sa empatizeze, sa aiba compasiune pentru orice fiinta. Mimeaza sentimentele umane si normale, dar in fapt sunt niste nefericiti care nu vor simti niciodata adevarata putere a dragostei. Pentru ei totul este posesiune si atat.
Ei nu sunt capabili sa se remarce prin fapte nobile, tocmai pentru ca o fapta buna ar insemna sa fie lipsiti de placerea pe care o simt numai cand fac rau. In afara de fatatul in casa, lucru practicat de milioane de oameni in intreaga lume ca simplu semn al involutiei, nu au cu ce altceva sa se laude. In timp ce iubitorii de animale construiesc, ei darama.

Nu ai ce sa le ceri pentru ca in mintea lor redusa de ratati au impresia ca daca se isterizeaza pe tema cainilor devin eroi nationali. Spre deosebire, pompierii chir sunt eroi. Au devenit paiate nationale, insa, si acum sunt si mai frustrati si mai nefericiti.
Singurul lucru care ii excita e chinul altora, suferinta altora. Nu ii face fericiti, ci le produce strict o stare sexuala anormala de scurta durata. Apoi cand reapare frustrarea ii vezi pe facebook incercand sa-si provoace un orgasm fals improscand cuvinte al caror sens nici macar nu il cunosc.
Acesti indivizi nu au capacitatea de a se ridica din propria mizerie, de a evolua, de a se civiliza. Pe scara evolutiei, ei sunt inca la stadiul de maimute, asta in timp ce pana si maimutele au evoluat.

Din ei se nasc betivii si drogatii, din ei se nasc violatorii si criminalii, din ei se nasc cei care isi ababdoneaza parintii fie pentru ca au fost crescuti lipsiti de sentimente, fie pentru ca in ciuda efortului lor dement de a-si perverti copiii la crima, copiii refuza sa se coboare la nivelul parintilor si ii parasesc pentru a se ridica la stadiul de normalitate.
Ratatii pot sa aiba bani, dar ii au degeaba. Sunt abili in a culege foloase materiale din raul pe care il sadesc, dar la fel ca si crima, numaratul banilor le produce o stare de extaz de scurta durata.
Ucigasii de caini, de animale in general nu vor simti niciodata iubirea pura, acea iubire neconditionata care te inalta si iti umple sufletul de recunostinta.
Omul nefericit este incapabil sa fie bun. Omul fericit este intotdeauna un om bun, un om incapabil sa faca rau unui suflet amarat de caine sau pisica. Pentru ca oamenii fericiti inteleg si simt iubirea.
Stiu ca tuturor ne e sila de ei, dar in fapt ar trebui sa ne fie mila. Existenta lor este total inutila pe acest pamant. Prin comparatie, ganditi-va la un iubitor de animale celebru pe care il cunoasteti si o sa vedeti ce suflete minunate au. Mie imi vine in minte Dan Puric de exemplu. Sesizati deja diferenta?
Faceti exercitiul de mai sus si veti intelege. Tot.